Posts

Daca vederea de aproape iti este afectata si esti nevoit sa tii cartea la o distanta mai mare pentru a putea citi, este posibil sa ai un viciu de refractie numit hipermetropie. Iata care sunt simptomele acestei disfunctii, care sunt cauzele si cum se trateaza. 

De asemenea, descopera in acest articol care sunt tipurile de hipermetropie, ce complicatii pot aparea si care sunt afectiunile asociate cu acest defect de vedere. Mai mult, vezi ce produse sunt recomandate pentru corectarea tulburarii de refractie.

Ce este hipermetropia

Hipermetropia este un viciu de refractie care determina ca obiectele aflate in apropiere sa apara incetosate. Lumina este focalizata in spatele retinei si formeaza imagini neclare, fie din cauza unui glob ocular mai scurt, fie unui defect al formei corneei sau a cristalinului. Aceasta afectiune este corectata cu lentile de ochelari sau de contact notate cu plus. 

Diferenta dintre miopie si hipermetropie este locul in care se formeaza imaginile pe fundul ochiului. Pentru o vedere normala, lumina trebuie sa se refracte intr-un punct de pe retina, care este stratul intern al peretelui globului ocular, cu celule fotosensibile. In cazul miopiei, vederea la distanta este afectata, deoarece lumina este refractata intr-un punct din fata retinei.

Cum se manifesta hipermetropia

Daca tii cartea sau telefonul cat mai departe pentru a reusi sa vezi clar, acesta poate fi un prim semn al ochiului hipermetrop. Persoanele tinere cu acest defect, in special copiii, pot sa nu manifesteze probleme cu formarea unei imagini precise. 

In astfel de situatii, alte componente care contribuie la refractarea luminii pot compensa viciul, printr-un efort de acomodare vizuala. Totusi, simptomele hipermetropiei pot fi:

• Vedere neclara de aproape si, in unele cazuri, la departare;

• Oboseala oculara;

• Mijirea ochilor;

• Dureri de cap;

• Clipire sau lacrimare frecventa.

  
  

Tipuri de hipermetropie

Hipermetropia se poate imparti dupa etimologia afectiunii: axiala (ochi mai scurt), de indice (scaderea indicelui de refractie) sau de curbura (diminuarea razei de curbura). O alta clasificare se poate face in functie de valoarea dioptriilor:

• Hipermetropie mica

Persoanele afectate au pana la +3 dioptrii si, de obicei, este o forma latenta a disfunctiei. Printr-un efort de acomodare vizuala, nu apar simptome si vederea este buna. Abia in momentul in care hipermetropia devine simptomatica, este recomandata corectarea cu lentile.

• Hipermetropie medie

Este cuprinsa intre +3 si +6 dioptrii, iar hipermetropii trebuie sa poarte lentile cu plus sau sa faca operatie. Manifestarile pot varia, de la tulburari de vedere la distanta si de aproape, la dureri de cap si disconfort ocular.

• Hipermetropie mare

Hipermetropia forte sau mare are valori de peste +6 dioptrii. In acest caz, este foarte posibil sa lipseasca, inca de la nastere, cristalinul. In mod normal, acesta se bombeaza pentru a obtine imagini clare de aproape si se aplatizeaza pentru obiectele aflate la distanta. De aceea un ochi fara cristalin are un deficit de convergenta atat de mare.

Cauzele hipermetropiei

Defectul de vedere apare din cauza unei lungimi anormale a globului ocular (axul anteroposterior este mai scurt), ceea ce determina ca razele de lumina sa fie refractate in spatele retinei. De asemenea, hipermetropia poate fi provocata de imperfectiuni ale cristalinului sau ale corneei: curbura redusa, respectiv indice de refractie scazut. 

Componenta genetica si cea ereditara pot avea efecte asupra producerii hipermetropiei, asa ca exista sanse mari ca un copil cu parinti care au acest defect de vedere sa aiba, la randul lui, ochii afectati. 

Multe persoane pot avea aceasta afectiune de la nastere, insa manifestarea este latenta. Cu inaintarea in varsta, pot aparea simptomele si, implicit, vederea neclara. In plus, disfunctia poate fi cauzata de alti factori, cum ar fi un traumatism ocular, o tumora la nivelul ochiului sau diabetul zaharat. 

Diagnosticarea hipermetropiei

La un control simplu, in care se pune accentul pe vederea la distanta, este posibil ca hipermetropia sa nu fie descoperita. Un specialist poate diagnostica fara probleme viciul de refractie dupa un examen complet. 

Astfel, cu ajutorul retinoscopului, medicul poate determina cum se refracta lumina de pe retina, iar cu foropterul masoara erorile de refractie, pentru a prescrie lentile cu plus, potrivite pentru hipermetropie. 

Se pot face si alte examinari, precum metoda ecografica si cea refractometrica. Ecografia este eficienta in masurarea lungimii axului anteroposterior al ochiului, in timp ce al doilea procedeu este util pentru a determina modul in care lumina parcurge mediile transparente de la nivelul globului ocular.

Posibile complicatii ale hipermetropiei

De regula, hipermetropia are o evolutie latenta, lenta, dar dezvolta simptome odata cu inaintarea in varsta. Mai mult, cu aceasta deficienta de vedere pot fi asociate si alte probleme oculare, cu diferite grade de gravitate. 

• Hipermetropie cu strabism

Strabismul este o afectiune in care ochii sunt indreptati in directii diferite, iar acuitatea vizuala a ochiului care priveste drept este mai buna. Aceasta complicatie apare cu precadere la copii, din cauza efortului suplimentar, necesar pentru a vedea clar.

• Hipermetropie cu astigmatism

In astigmatism, imaginea formata este deformata si neclara atat la distanta, cat si la apropiere. Afectiunea este cauzata de un defect al corneei sau al cristalinului. De regula, aceasta apare de la nastere.

Cei mici s-ar putea sa nu constate ca au un defect de vedere, deoarece lor li se pare normal felul in care vad. Hipermetropia cu astigmatism la copii poate fi diagnosticata in urma unor controale la medicul oftalmolog.  

• Hipermetropie cu prezbiopie

Intalnita la persoanele care inainteaza in varsta, prezbiopia determina diminuarea progresiva a capacitatii de acomodare a cristalinului, prin scaderea elasticitatii acestuia. Astfel, se dezvolta nevoia de ochelari pentru vederea de aproape cu dioptrii din ce in ce mai mari. 

• Hipermetropie cu ambliopie

Ambliopia („ochiul lenes”) este asociata des copiilor, afectiune in care unul dintre ochi formeaza o imagine mai buna. Este intalnita mai ales la persoanele cu diferente de dioptrii si determina ca ochiul cu o vedere mai slaba sa fie neutilizat. Disfunctia poate fi tratata prin diferite metode, cum ar fi acoperirea organului sanatos cateva ore pe zi sau terapie vizuala.

Tratament pentru hipermetropie

Adesea, hipermetropia se corecteaza cu ochelari sau lentile de contact, prin operatie cu laser si implant de cristalin. Tratamentul este ales in functie de varsta, de gravitate si de asocierea cu alte afectiuni.

Medicul specialist poate decide care metoda este eficienta pentru fiecare pacient in parte si poate recomanda alte procedee medicale, cu rolul de a corecta curbura cristalinului sau a corneei. Intreaba la controlul oftalmologic care sunt cele mai bune optiuni pentru tine.

• Operatie cu laser

Operatia pentru hipermetropie cu laser este folosita pentru a remodela corneea, in cazul unor dioptrii mici sau medii. De regula, este recomandata pentru persoanele de peste 18 ani, care prezinta acelasi grad al afectiunii timp de un an sau mai mult. De asemenea, conditia generala de sanatate trebuie sa fie buna si sa nu existe un istoric complicat de disfunctii oculare.

In urma operatiei cu laser, scapi de ochelari, insa exista o sansa mica sa apara simptome temporare, precum vedere neclara, ochi uscati, infectie sau disconfort ocular. Costul ridicat poate fi amortizat in timp, deoarece nu mai esti nevoit sa schimbi periodic ochelarii sau lentilele de contact.  

• Implant de cristalin

Implanturile se pot realiza la nivelul corneei sau pot consta din introducerea unor lentile speciale in fata cristalinului, pentru a modifica puterea refractiva si a determina formarea imaginilor clare. 

Mai mult, se poate implanta un cristalin artificial, dupa indepartarea celui natural, daca hipermetropia este mare. Acest procedeu este utilizat si in cazul in care persoana s-a nascut fara cristalin, pentru a ameliora defectul de refractie.

• Recomandarea de dioptrii

Ochelarii sau lentilele de contact cu dioptrii corecteaza deficitul de vedere, astfel incat imaginea sa nu se mai formeze in spatele retinei, ci pe suprafata acesteia. Se folosesc lentile convergente, cu plus, care au cea mai mare dioptrie cu care persoana afectata vede cel mai clar. Medicul poate decide daca ti se potrivesc cele monofocale, bifocale sau progresive.

Hipermetropia la bebelusi se poate corecta prin dezvoltarea armonioasa a globului ocular si nu necesita interventia specialistului. In schimb, este recomandat controlul periodic la copii, incepand cu varsta de trei ani sau chiar mai mica.

Acestia pot avea afectiuni de vedere asimptomatice si adesea, hipermetropia la copii este asociata cu ochiul lenes. Deficientele ar trebui corectate pana la varsta de sapte ani, deoarece devine mai problematic sau chiar imposibil de corectat defectul ocular dupa aceasta perioada.

Produse recomandate pentru hipermetropie

Podusele sunt recomanate de specialisti in functie de dioptriile necesare pentru corectarea ochiului hipermetrop, dar si de existenta unor afectiuni asociate, cum este astigmatismul, prezbiopia, ambliopia sau strabismul.

• Ochelari de vedere

In alegerea ochelarilor de vedere tine cont de nevoile si preferintele tale. Un avantaj al purtarii ochelarilor este schimbarea de look pe care ti-o ofera. Opteaza pentru o rama pe placul tau, potrivita atat tipului de lentile necesar pentru tine, cat si fizionomiei. 

Mai mult, asigura-te ca ochelarii pentru copilul tau au un design special, sunt rezistenti si nu se zgarie usor. Alege o rama pentru cel mic, colorata, care se aranjeaza perfect pe chipul lui si ii asigura vederea optima. 

• Lentile de contact

De asemenea, poti purta lentile de contact pentru hipermetropie, daca vrei sa te bucuri de libertatea oferita de acestea. Le poti utiliza fie zilnic, fie ocazional, cand practici sport sau vrei sa apari fara ochelari la un eveniment. Dezinfecteaza si ingrijeste atent lentilele de contact, pentru a evita infectiile si disconfortul ocular.

Mergi periodic la consulturi oftalmologice si respecta indrumarile medicului specialist. Mai mult, programeaza anual un examen de specialitate pentru copilul tau, astfel incat sa ii monitorizezi sanatatea oculara si, daca este cazul, sa ii imbunatatesti vederea.